1 DECEMBRIE ZIUA ROMÂNIEI+VASILE LUCACIU ("LEUL DE LA ŞIŞEŞTI)

27.11.2013 21:00

PREOT DOCTOR VASILE LUCACIU , AMERICA SI REALIZAREA MARII UNITATI NATIONALE

Vasile LucaciuPersonalitate politica complexa a epocii sale, Preot Dr. Vasile Lucaciu, s-a situat in prim-planul marilor evenimente sociale, politice si nationale, valorificand la maximum conditiile existente pentru cauza poporului roman. A stiut mai bine decat nimeni altul sa conceapa solutii realiste, specifice de la caz la caz, pe care le-a integrat in ansamblul strategiei si tacticii generale, in vederea realizarii obiectivelor propuse.

Preotul si omul politic au facut casa buna in cadrul aceleeasi persoane intrucat, nu de multe ori a folosit biserica pentru a-si expune cu propriile argumente ideile mobilizatoare pentru pregatirea si infaptuirea Marii Uniri. Participant activ la realizarea si activarea Memorandumului (1892), alaturi de Ion Ratiu si George Pop de Basesti, la activarea spiritului politic a romanilor transilvaneni in cadrul Conferintei de la Sibiu din anul 1905,Vasile Lucaciu va actiona ca nimeni altul pentru a sluji interesele neamului in perioada in care a fost pregatita Marea Unire.

Inca de la inceputul primului razboi mondial a militat in directia intrarii Romaniei in razboi alaturi de Antanta. Participa in calitate de presedinte al "Ligii pentru unitatea politica a tuturor romanilor" la diferite manifestatii si activitati politice. Din vara anului 1916 actioneaza si de la tribuna parlamentului Romaniei, avand rolul, conform lui Octavian Goga, "de factor determinant al ideii care trebuia sa aprinda flacara razboiului de dezrobire, dar salvand in acelasi timp pe seama umanitatii si demnitatea romanismului din Ardeal".

Odata cu intrarea Romaniei in razboi alaturi de Antanta, la 14 august 1916, Vasile Lucaciu depune mari eforturi pentru organizarea celor 25.000 de transilvaneni refugiati in Romania, intr-o unitate de voluntari ai armatei romane, ca si a prizonierilor de razboi ardeleni, din Rusia, Italia, Serbia si Franta, inrolati initial in armatele austro-ungare. Aducerea in Romania a acestor prizonieri se impunea din cosiderente superioare nationale. Fiind in Regat si, eventual facand parte din armata romana, s-ar cultiva in ei spiritul de solidaritate si li s-ar trezi constiinta de unitate si mandrie nationala, atat de necesare generatiilor care vor sa lupte sub stindard national. Este raportul unui grup de romani refugiati din Ardeal, in frunte cu Vasile Lucaciu, Dr. Ioan Nistor, Octavian Taslauanu sau Onisifor Ghibu. Initiativa cuprinderii romanilor transilvaneni si bucovineni in randurile armatei romane si lupta efectiva cu arma in mana pentru eliberarea romanilor subjugati, ca si extinderea acesteia asupra romanilor din Rusia, au creat premisele pentru succesele din vara anului 1917 de la Marasti, Marasesti si Oituz.

In noile conditii istorice, constatand ca propaganda noastra in strainatate este foarte slaba, guvernul roman a decis sa trimita in mai multe state aliate sau neutre (Franta, Rusia, S.U.A, Italia, Anglia, Elvetia) misiuni politice, cu scopul de a face cunoscute revendicarile noastre in Occident. Una din primele actiuni in aceasta directie a reprezentat-o trimiterea de catre guvernul roman in aprilie 1917 a unei Misiuni Patriotice Nationale neoficiale in S.U.A avandu-l in frunte pe Vasile Lucaciu. Poate ca alegerea acestuia nu a fost intamplatoare si, in contextul in care, Lucaciu ii avea stabiliti acolo pe Constantin Lucaciu, fratele sau, pe Epaminonda Lucaciu, fiul si pe cumnatul sau, Gheorghe Barbul.

Vasile Lucaciu s-a bucurat de o larga audienta nu numai in randul romanilor din America ci si in ale unor largi cercuri politice americane, reusind sa prezinte cu mare succes dezideratele nationale ale poporului roman, legitimitatea fauririi statului national unitar, liber si independent. Astfel, la intrunirile populare ce au avut loc la Cleveland-Ohio, Yongstown, Trenton, Boston, Baltimore, Chicago, a iesit in evidenta talentul de mare orator al parintelui Lucaciu, care a fascinat si entuziasmat intreaga sa asistenta.

La 2 iulie 1917, delegatia romana a fost primita la Casa Alba, de catre secretarul de stat Robert Lansing, unde Vasile Lucaciu, intr-o alocutiune plina de continut a expus scopul patriotic al Misiunii condusa de catre el, ca si situatia critica a statului roman in acele imprejurari. "De la razboiul prezent, Romania spera sa realizeze unirea tuturor romanilor, incluzand pe cei din Transilvnia, Bucovina, Banat cu tara Mama, formand Romania Mare". Salutand delegatia romana, in cuvantul sau de raspuns, secretarul de stat a subliniat ca "Statele Unite vor da tot sprijinul sau sfortarilor Romaniei de libertate si unitate nationala si ca guvernul sau priveste cu simpatie scopul Misiunii".

Aceasta prima intalnire cu oficialitatile americane ca si vizitele delegatiei romane la o seama de personalitati politice intre care si ministrul de razboi: Netwon Baken, sau la Legatiile Frantei si Italiei, au avut ecou favorabil in randul opiniei publice americane. Cu deosebita satisfactie a fost primita Misiunea de catre toti romanii aflati in S.U.A., de catre organizatiile culturale si filantropice, de presa romaneasca de peste Ocean. Articolele salutau cu multa bucurie pe solii Romaniei, care aveau in frunte pe Vasile Lucaciu caci "vedem in el solul drag si mult asteptat al tarii noastre, al caminului nostru din copilarie, pe solul iubit al nazuintelor noastre nationale".

Una din principalele actiuni initiate de Vasile Lucaciu impreuna cu ceilalti membrii ai legatiei, in special cu Vasile Stoica, a fost stabilirea de legaturi cu coloniile romanesti din New York, Chicago, Detroit, Cleveland, Philadelphia, Indianapolis, Trenton, Cincinatti, Buffalo, si a.s. " Am visitat aproape toate centrele locuite de romani pe teritoriul S.U.A, si peste tot a domnit un mare entuziasm", spunea parintele Lucaciu.

Datorita activitatii depuse impreuna cu fiul sau, Epaminonda, Vasile Stoica, Paul Negulescu, Ioan Podea, Gavril Barbul, la 5 iulie 1918, au fost puse bazele "Ligii nationale romane" care a cuprins pe toti romanii din organizatiile culturale si filantropice, indiferent de credinte politice si religioase. Semnificatia Ligii americane a fost subliniata chiar in comunicatul oficial al Casei Albe din 18 mai 1918: "Romanii din toate partiile S.U.A s-au intrunit de curand si au format o organizatie nationala activand in folosul Romaniei Mari. Totul e supus ideii eliberarii nu numai pentru cei din Transilvania, dar si pentru cei care au fost siliti sa faca o pace asa de nenorocoasa in Romania".

In vederea accentuarii obiectivelor nationale, Vasile Lucaciu si Misiunea Patriotica Nationala au dat publicitatii 2 manifeste, unul la 3/16 august 1917, intitulat "Catre romanii din America" si altul la 2/15 septembrie 1917, "Apel catre iubitii nostri compatrioti din glorioasa Republica a Statelor Unite", documente de mare insemnatate nationala pentru romanii de peste Ocean, care puneau in evidenta contributia deosebita a marelui tribun al romanilor. In primul manifest cheama romanii din S.U.A la unitate si solidaritate, iar in al doilea rand, arata consecintele dezastruoase ale razboiului, chemand la o colaborare stransa a romanilor cu celalalte natiuni asuprite din cuprinsul imperiului dualist, pentru a instaura in lume "era dreptului, a libertatii si a democratiei".

O contributie valoroasa a adus Vasile Lucaciu in organizarea si desfasurarea unor mari mitinguri in principalele colonii romanesti, la care au luat parte numerosi romani, dar si reprezentanti ai oficialitatilor si ai presei americane. in felul acesta intrunirile capatau un caracter mult mai larg, fiind abordata o gama larga de probleme al caror continut era axat pe ideea luptei pentru libertate si unitate nationala a poporului roman, sa afirme hotararea de lupta comuna a romanilor cu reprezentantii celorlalte popoare subjugate de marile imperii: sarbii, slovacii, cehii, polonezii". El aprecia cele 12 intruniri publice la care a participat ca au fost adevarate "manifestatiuni nationale chiar asa cum poftesc interesele noastre nationale " Un ecou deosebit in randurile opiniei publice americane l-a avut marea adunare de la Yongstown din 2 septembrie 1917 care potrivit revistei "Transilvania", a fost "electrizata de vorbirea parintelui Lucaciu". Motiunea adoptata cu aceasta ocazie exprima hotararea celor prezenti de a sustine cu toate fortele cauza razboiului, pana la unirea tuturor romanilor "intr-o Romanie Mare".

Evidentiind insemnatatea intrunirii de la Detroit din 16 septembrie 1917, si cuvantarea foarte pertinenta a parintelui Lucaciu, ziarul "Free Press" scria ca "Vasile Lucaciu, trimisii guvernului roman, au fost asaltati de aplauzele si urarile a 2000 de romani".

Un succes deosebit a avut si intrunirea de la Cleveland, din 23 septembrie 1917, la care au luat parte peste 3500 de oameni din oras si din localitatile invecinate fiind primite de asemenea numeroase telegrame de adeziune din Trenton, Detroit, Philadelphia, Cincinatti, etc. Din randul comunitatii romanilor americani au luat cuvantul Teofil Rosca, Vasile Stoica, Constantin Harjeu, care au subliniat apropiata colaborare intre romanii americani si cei de acasa. intrunirea prezidata de Vasile Lucaciu, care a rostit un amplu discurs, a avut un impact foarte mare in contextul luptei pentru atingerea dezideratului national subliniind ca toata istoria noastra "dovedeste ca aici a trait si traieste in patria sa, pe pamantul sau propriu, o natiune constienta de originea sa, de drepturile sale, de individualitatea sa nationala – natiunea romana". Tocmai de aceea "noi pretindem numai aceea ce este al nostru, dupa toata dreptatea dumnezeieasca si omeneasca, noi pretindem libertate si democratie, pretindem infiintarea Romaniei Mari, cu Bucovina, Ardealul si Banatul". Telegrama adresata cu aceasta ocazie presedintelui american Woodrow Wilson, purtand semnatura lui Vasile Lucaciu, Dionisie Moldovan si Mihai Barza, sublinia faptul ca, pacea in Europa numai atunci se va instaura, cand "popoarele subjugate din Austro-Ungaria vor fi libere, consituindu-se in state nationale". Era o noua marturie a devotamentului lui Vasile Lucaciu pentru cauza celor multi si subjugati.

La inceputul anului 1918, odata cu venirea lui Constantin Angelescu ca reprezentant al Romaniei la Washington, numarul manifestatiilor pro unioniste a crescut. Situatia politica impunea urgentarea unor asemenea manifestari in conditiile in care propaganda austro-ungara creease in randurile opiniei publice americane o imagine falsa asupra Imperiului Austro-Ungar, asupra vietii natiunilor asuprite, asupra Romaniei si a dreptului ei istoric la unitate nationala.

Faptul ca Romania a fost silita sa semneze armnistitiul si apoi tratatul de la Bucuresti cu Puterile Centrale din 24 aprilie/7mai 1918, trebuia prezentat in adevarata sa lumina, exprima pozitia clara a tarii noastre in acele momente extrem de critice. De acum, toate manifestarile nationale ale romanilor, au capatat un caracter vehement, de contestare si protest impotriva inrobitorului tratat impus Romaniei. Spre exemplu, intrunirea de la Chicago din 17 februarie 1918, s-a bucurat de un deosebit succes, luand cuvantul profesor universitar Gideon Wels, Miss Harriet Wittum, Dr. Bernard Flexner, din partea autoritatilor americane, Vasile Lucaciu si Vasile Stoica, din partea Misiunii Patriotice Nationale si Dr. Constantin Angelescu. in cuvantul sau, presedintele Consiliului, statului Illinois, Samuel Insull, a aratat ca "Germania poate obliga Romania sa semneze un tratat de pace, dar cand razboiul se va termina si cand ziua judecatii va veni, Romania va rupe acest tratat si in final va fi reconstruita". Despre vizita delegatiei romane scrie revista "Roumania", condusa de Paul Negulescu, care aprecia ca peste tot pe unde treceau reprezentantii poporului roman " rasunau uralele nesfarsite ale celor prezenti".

De altfel, Constantin Mezea sublinia ca intre cei care s-au distins in aceasta directie merita sa-i mentionam mai ales pe fratii Gogu si Paul Negulescu, care au scos la Chicago o revista numita "Romania" in englezeste si romaneste si au infiripat o asociatie a membrilor coloniilor romane in America, care au adunat si au trimis in tara ajutoare importante si au luat initiativa injghebarii unui corp de voluntari romani.

De o larga audienta in randurile opiniei publice americane s-a bucurat si adunarea nationala de la Indiana Harbour, din 18 februarie 1918, la care a luat parte un numeros public ca si L. Mc. Cormick, primarul orasului Walter S. Bresater si alti demnitari locali. in cuvantul sau ca deobicei, inflacarat, Vasile Lucaciu l-a salutat pe Dr. C. Angelescu, sosit in S.U.A, "venit ca frate la frate, sa arate durerile si aspiratiile si toate nadejdile care se ascund in inimile fiecarui roman", caci, spunea Lucaciu, "sarbatoarea de azi in fata marilor zile istorice si in fata marelui eveniment istoric care ne asteapta, in interesul vietii noastre nationale si politice, va cantari mult in balanta datorintelor noastre".

Deosebit de importanta a fost activitatea publicistica desfasurata cu ajutorul unor ziaristi de baza, fiind difuzate numeroase brosuri, harti si grafice asupra ariei geografice etnice si lingvistice a poporului roman, a provinciilor sale aflate sub dominatie austro-ungara: Banatul, Crisana, Maramuresul, Transilvania si Bucovina. Bun cunoscator al limbilor maghiara si germana, Vasile Lucaciu a demascat caracterul propagandei desantate desfasurata de presa cu privire la interesele Puterilor Centrale care prin cele mai josnice mijloace, denigreaza lupta justa a popoarelor din monarhia dualista, in scopul mentinerii in continuare a imperiului dualist.

Vasile Lucaciu a putut astfel corela si directiona cu maxima eficienta propaganda romanesca, considerand ca absolut necesara intarirea legaturilor dintre reprezentantii romanilor si ai celorlalte natiuni din imperiu, in vederea inlaturarii asupririi, pentru dreptate si libertate nationala. O importanta deosebita pentru propaganda desfasurata in S.U.A a avut-o tiparirea brosurii "Misiunea Patriotica Nationala Romana in Statele Unite", in mii de exemplare, in limba engleza.

Lucrarea cuprindea principalele cuvantari rostite de Vasile Lucaciu cu ocazia diferitelor intruniri publice la care a participat in a doua jumatate a anului 1917, ca si motiunile adoptate cu aceste prilejuri, precum si telegramele trimise factorilor guvernamentali romani si americani, in care se exprima hotararea romanilor transilvaneni si bucovineni de unire cu Romania.
O actiune oficiala cu o larga audienta in randurile opiniei publice mondiale s-a desfasurat la Youngstown-Ohio, cu ocazia Congresului Bisericii Ortodoxe la 28 februarie 1918, cand, in fata unei audiente de mii de romani, s-a hotarat trecerea acesteia la mitropolia Bucurestilor ca semn de protest fata de atitudinea mitropolitului Vasile Mangra," pana cand Transilvania nu va fi unita cu Romania".

In zilele urmatoare, la 9 si 10 martie 1918, are loc in aceeasi localitate un Congres romanesc la a carui pregatire, Vasile Lucaciu si-a adus o importanta contributie, apreciind inca de la 22 februarie 1918 ca "s-ar putea ca toate bisericile romanesti din S.U.A sa se rupa de autoritatile superioare bisericesti din Austro-Ungaria si unindu-se laolalta, sa formeze aici o biserica romana neatarnata pana la incheierea pacii". Congresul a exprimat hotararea raspicata a celor peste 150.000 de participanti de unire neconditionata cu Romania.

Ziarele romanesti ca si unele publicatii americane au comentat elogios marea adunare de la Youngstown, apreciind pe buna dreptate ca "a fost fara indoiala cea mai mareata manifestatiune a romanilor din Statele Unite, la care "Vasile Lucaciu si-a adus o contributie remarcabila", ca "hotararea de unire este un act atat de maret, stralucit si hotarator in istoria neamului nostru ca va face un puternic ecou in intreaga lume". O delegatie romaneasca s-a prezentat a doua zi la presedintele american Woodrow Wilson caruia i-a inmanat documentul adoptat la congres, exprimandu-si in acelasi timp vointa celor 200.000 de romani americani, de unire a Transilvaniei cu Romania.

La Chicago, Indiana si alte localitati, mii de romani au demonstrat cu steaguri romanesti si americane, cerand unirea Transilvaniei cu Romania. La data de 5 iulie 1918, a avut loc la Washington un congres al tuturor organizatiilor romanesti din America luand fiinta cu aceasta ocazie "Liga Nationala Romana", sub presedintia lui Epaminonda Lucaciu, fiul lui Vasile Lucaciu, avand in componenta sa peste 150.000 de membrii. Aceasta organizatie a romanilor, impreuna cu altele similare ale cehilor, sarbilor, polonezilor si italienilor au constituit "Uniunea Medio Europeana", indreptate impotriva opresorului comun, imperiul austro-ungar.

Incheindu-si activitatea peste Ocean, Vasile Lucaciu a plecat la Paris, caci in acest loc se va concentra de acum inainte activitatea politica mondiala. Era evident atunci ca si astazi pentru noi ca si in Franta, batalia politica dusa de catre romani trebuie sa il aiba ca port-drapel pe neobositul Vasile Lucaciu. Aici au fost puse bazele, la 6 septembrie 1918, a "Consiliului National Roman", in vederea coordonarii luptei nationale a romanilor, avand in frunte pe Vasile Lucaciu si Dr. Ion Cantacuzino, mandat de mare onoare si raspundere patriotica.

Noul organism politic menit a cuprinde si exprima interesele romanilor din Franta, Italia, S.U.A si din alte locuri, a dat noi dimensiuni manifestarilor romanesti pe linia desavarsirii statului national unitar. in aceeasi directie nationala a actionat in Italia si Elvetia, luand parte si aici la multe manifestari politice.

Dupa o activitate laborioasa care implica si contacte cu delegatia romana de la Conferinta de Pace de la Paris, care a pus capat primului razboi mondial, Vasile Lucaciu s-a reintors in tara in toamna anului 1919, unde i s-a facut o primire impresionanta. La Gherla, Dej, Satu Mare, Baia Mare, ca si la Sisesti, peste tot, a fost intampinat cu multa caldura.

La Satu Mare, la 13 octombrie 1919, cei prezenti i-au multumit lui Lucaciu pentru "munca neobosita si martirajul ce ati indurat atunci cand poporul roman gemea sub jug strain".

Desi istovit de drumuri, slabit de boala de inima ce se agrava din zi in zi, Vasile Lucaciu a participat pe masura puterilor sale, la viata politica a tarii, mai intai la cateva sedinte ale Consiliului Dirigent (al caruri membru a fost), apoi in cadrul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 3 noiembrie 1919. Pe baza unui program electoral minimal, Vasile Lucaciu a fost ales deputat in primul parlament al Romaniei Mari, facand parte din sectiunea I a Camerei Deputatilor, alaturi de mari oameni politici si de cultura: Vintila Bratianu, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Gheorghe Cristescu, Ion Agarbiceanu, Grigore Iunian, Aurel Lazar, etc.

Consecvent opiniilor sale de unitate desavarsita a natiunii, Lucaciu a inteles ca in noile conditii istorice date de reintregirea tarii, se impunea mai mult ca oricand o activitate convergenta a tuturor fortelor la nivelul intregii tari, pentru consolidarea edificiului statal, pentru consistente reforme economice si politice, pentru dezvoltarea culturii nationale si intarirea suveranitatii Romaniei in conceptul popoarelor lumii.

Fotografie utilizată sub Creative Commons de la broo_am  © 2013 Toate drepturile rezervate.

Creați un site gratuitWebnode