UDATORIU SURDESTI
11.04.2014 22:19
Începutul anului agrar era marcat în satele chiorene de numeroase obiceiuri. De la sărbătoarea ″Capul Primăverii″ din 24 februarie şi până la duminica Tomii, toate ritualurile şi sărbătorile populare marcau trezirea la viaţă a întregii naturi. Dintre toate satele de pe Fisculaş, obiceiul agrar UDATORIU a putut fi performat şi păstrat până astăzi, doar la Şurdeşti.
Ritualul avea un rol social pregnant în viata satului patriarhal, la sărbătoare fiind implicată întreaga obşte. De regulă se desfăşura a doua zi de Paşti sau de duminica Tomi, dar pregătirile începeau încă de la sărbătoarea celor 40 de sfinţi. Organizarea ceremoniei de sărbătorire a primului ieşit la arat era sarcina cetelor de feciori, constituite de la începutul Câşlegilor. Înainte de a ieşi la arat, gospodarul scoate boii şi plugul în odor, unde nevasta îi va înconjura de trei ori, în sensul „rotirii” soarelui, udând cu aghiazmă şi afumând cu tămâie, desigur pentru a-i feri de toate relele. Plugarul semăna numai cu capul descoperit, îndemnând boii cu ramură verde ca să înverzească brazda. Hotarul era supravegheat în această perioadă de către crai.
După ce se hotăra cine este Udătoriu, feciorii duceau tratative cu gospodarul, încă din ziua de Paşti, pentru scopul declarat de a face joc în sat, desigur pe ceteraşi urmând să-i platească sărbătoritul. Aprobarea de a ţine ritualul se dădea în schimbul unei dispense achitate diacului. Evenimentul era anunţat la vecernia din ziua de Paşti, ca toată obştea să ştie, dar mai ales pentru ca feciorii să fie prezenţi la împărţirea funcţiilor rituale.
A doua zi de Paşti, după slujba de la care nu lipsea nici un fecior, aceştia se tocmeau cu diacul ca să deschidă din nou biserica, aldămaşul fiind o oiagă de horincă. Udătoriu este adus pe sus în pronaos, unde craii îl ridică de trei ori, strigând: Aiesta-i Udătoriu! Trăiască, trăiască, trăiască! Se desemnau apoi celelalte funcţii: patru feşnicii, un comarnic, patru jendari, un judecător, un înmulţitor, un scăzător, un doctor, un boacter, cu toţii avînd roluri bine stabilite. Consfinţirea funcţiilor prin ridicarea de trei ori era o caracteristică a cetei de feciori. La Cetăţele cei doi crai erau selectaţi printr-o probă fizică dificilă: urcarea pe funia clopotului.
Udătoriu se întorcea acasă înainte de a se termina saltarea feciorilor cu scopul de a pregăti teleguţa şi plugul , dar mai ales pentru a ascunde bine un bănuţ prin crăpăturile unor cioate dinainte pregătite. Arareori se întîmpla să nu găsească feciorii bănuţul. Spectacolul acestei acţiuni este foarte atractiv. În situaţia că banul nu este găsit, toată cheltuiala ospăţului şi plata ceteraşilor le revenea acestora.
De la biserică, feciorii veneau cu întreg alaiul însoţiţi de muzicanţi. Înarmaţi cu securi, maciuci, icuri şi cuţite, dar şi cu oiegi de horincă, aceştia căutau de zor bănuţul şi îl supravegheau pe sărbătorit ca să nu fugă de răspundere. Desigur, bănuţul este în cele din urmă aflat iar taraful începea să cânte, înspre bucuria asistenţei.
Întregul alai porneşte spre o apă curgătoare unde sărbătoritul va fi udat şi binecuvântat, urându-i-se un an rodnic. În drum spre apă sărbătoritul este supravegheat de feciori să nu fugă ori să nu se stopească singur de la vreo fântână de pe drum ,ceea ce presupunea globirea feciorilor , adică pedeapsă pentru lipsa de vigilenţă. Atunci când Udătoriul scapă se produce un spectacol atractiv.
Jocul şi voia bună continua la casa sărbătoritului unde întregul alai era întâmpinat cu pancove, prăjituri şi horincă. În vremea jocului craii anunţă pedepsele pentru feciorii care au umblat în peţit în vremea postului sau pentru bărbaţii însuraţi care au jucat cu fete fecioare. Judecătorul dă sentinţe pe baza acuzaţiilor aduse, doctorul constată dacă este apt, înmulţitorul măreşte pedeapsa, scăzătorul încearcă reducerea ei, iar comarnicul, bărbat zdravăn le aplică lovituri la talpa cizmei cu maiul. Odată cu aruncarea maiului, după jocul din duminicaTomii, interdictiile erau ridicate, efectul moralizator fiind atins.
Om ca Udătoriu nost
Niciodată n-o mai fost.
Pă noi de nu ne credeţi
Haidaţi ca să ne vedeţi.
Începutul anului agrar era marcat în satele chiorene de numeroase obiceiuri. Udătoriu′ este un străvechi ritual agrar, motivat de muncile de primăvară şi avea drept scop sărbătorirea celui mai harnic om din sat, primul care a ieşit cu plugul în ţarina satului. Până după anii ′40, obiceiul a fost performat în satele de pe Fisculaş; Şurdeşti, Plopiş, Cetăţele, Bontăieni, Rus, Dumbrăviţa, ca mai apoi să dispară din mai multe motive, între care sunt de luat în seamă, reforma din agricultură de după 1945, ca şi migrarea tinerilor înspre oraş.
Descrierea obiceiului:
Începutul anului agrar era marcat în satele chiorene de numeroase obiceiuri. De la sărbătoarea ″Capul Primăverii″ din 24 februarie şi până la duminica Tomii, toate ritualurile şi sărbătorile populare marcau trezirea la viaţă a întregii naturi. Dintre toate satele de pe Fisculaş, obiceiul agrar UDATORIU a putut fi performat şi păstrat până astăzi, doar la Şurdeşti.
Ritualul avea un rol social pregnant în viata satului patriarhal, la sărbătoare fiind implicată întreaga obşte. De regulă se desfăşura a doua zi de Paşti sau de duminica Tomi, dar pregătirile începeau încă de la sărbătoarea celor 40 de sfinţi. Organizarea ceremoniei de sărbătorire a primului ieşit la arat era sarcina cetelor de feciori, constituite de la începutul Câşlegilor. Înainte de a ieşi la arat, gospodarul scoate boii şi plugul în odor, unde nevasta îi va înconjura de trei ori, în sensul „rotirii” soarelui, udând cu aghiazmă şi afumând cu tămâie, desigur pentru a-i feri de toate relele. Plugarul semăna numai cu capul descoperit, îndemnând boii cu ramură verde ca să înverzească brazda. Hotarul era supravegheat în această perioadă de către crai.
După ce se hotăra cine este Udătoriu, feciorii duceau tratative cu gospodarul, încă din ziua de Paşti, pentru scopul declarat de a face joc în sat, desigur pe ceteraşi urmând să-i platească sărbătoritul. Aprobarea de a ţine ritualul se dădea în schimbul unei dispense achitate diacului. Evenimentul era anunţat la vecernia din ziua de Paşti, ca toată obştea să ştie, dar mai ales pentru ca feciorii să fie prezenţi la împărţirea funcţiilor rituale.
A doua zi de Paşti, după slujba de la care nu lipsea nici un fecior, aceştia se tocmeau cu diacul ca să deschidă din nou biserica, aldămaşul fiind o oiagă de horincă. Udătoriu este adus pe sus în pronaos, unde craii îl ridică de trei ori, strigând: Aiesta-i Udătoriu! Trăiască, trăiască, trăiască! Se desemnau apoi celelalte funcţii: patru feşnicii, un comarnic, patru jendari, un judecător, un înmulţitor, un scăzător, un doctor, un boacter, cu toţii avînd roluri bine stabilite. Consfinţirea funcţiilor prin ridicarea de trei ori era o caracteristică a cetei de feciori. La Cetăţele cei doi crai erau selectaţi printr-o probă fizică dificilă: urcarea pe funia clopotului.
Udătoriu se întorcea acasă înainte de a se termina saltarea feciorilor cu scopul de a pregăti teleguţa şi plugul , dar mai ales pentru a ascunde bine un bănuţ prin crăpăturile unor cioate dinainte pregătite. Arareori se întîmpla să nu găsească feciorii bănuţul. Spectacolul acestei acţiuni este foarte atractiv. În situaţia că banul nu este găsit, toată cheltuiala ospăţului şi plata ceteraşilor le revenea acestora.
De la biserică, feciorii veneau cu întreg alaiul însoţiţi de muzicanţi. Înarmaţi cu securi, maciuci, icuri şi cuţite, dar şi cu oiegi de horincă, aceştia căutau de zor bănuţul şi îl supravegheau pe sărbătorit ca să nu fugă de răspundere. Desigur, bănuţul este în cele din urmă aflat iar taraful începea să cânte, înspre bucuria asistenţei.
Întregul alai porneşte spre o apă curgătoare unde sărbătoritul va fi udat şi binecuvântat, urându-i-se un an rodnic. În drum spre apă sărbătoritul este supravegheat de feciori să nu fugă ori să nu se stopească singur de la vreo fântână de pe drum ,ceea ce presupunea globirea feciorilor , adică pedeapsă pentru lipsa de vigilenţă. Atunci când Udătoriul scapă se produce un spectacol atractiv.
Jocul şi voia bună continua la casa sărbătoritului unde întregul alai era întâmpinat cu pancove, prăjituri şi horincă. În vremea jocului craii anunţă pedepsele pentru feciorii care au umblat în peţit în vremea postului sau pentru bărbaţii însuraţi care au jucat cu fete fecioare. Judecătorul dă sentinţe pe baza acuzaţiilor aduse, doctorul constată dacă este apt, înmulţitorul măreşte pedeapsa, scăzătorul încearcă reducerea ei, iar comarnicul, bărbat zdravăn le aplică lovituri la talpa cizmei cu maiul. Odată cu aruncarea maiului, după jocul din duminicaTomii, interdictiile erau ridicate, efectul moralizator fiind atins.
Om ca Udătoriu nost
Niciodată n-o mai fost.
Pă noi de nu ne credeţi
Haidaţi ca să ne vedeţi.